E trist...

 ...cand degeaba te chinui sa privesti partea plina a paharului, iar paharul tau e spart...si uite de asta prefer eu sa beau din pet!
Mergand pe principiul "pauzele lungi si dese, cheia marilor succese" pot afirma cu desavarsire ca nu sunt un blogger in adevaratul sens al cuvantului...scriu pentru mine, ma citeste..naiba stie cine, scriu numai cacaturi,iar postarile mele sunt la fel de dese pe cat sunt de lungi. Voi invoca scuza timpului, ca sa ascund defapt, lipsa de interes...pana acum cateva zile cand m-a intrebat cineva daca mai scriu pe blog si uitasem de existenta acestui coltisor din mintea mea (ar trebui sa ii zic "really deep in the back of my mind" dar e prea lung titlul). Nu pot spune ca lipsa timpului este doar o scuza...in definitiv, am o viata destul de aglomerata, de librar in carturesti, stundent la sociologie si cel mai iubit iubit din lume. Ca sa nu mai mentionez monotonia lumii care ma inconjoara. Parca totul in jurul meu sta pe loc, masinile care trec pe strada, oamenii care se plimba, cu sau fara grija zilei de maine, cainii care alearga pisicile pe strada, si mai ales batranii care se plimba toata ziua cu autobuzul, pentru ca sufera de gratuitate pe mijloacele de transport in comun...iar daca ajungi aici, iti dai seama ca duci o viata de cacat, si ca esti pur si simplu in asteptarea inevitabilului sfarsit, pe care incerci sa il amani cu nonsalanta, pierzand timpul pe un scaun, in spatele unui geam de autobuz. Iti oferi iluzia ca timpul te plimba prin oras, nu un scaun de un comfort relativ, legat de podeaua unei cutii cu motor...Parca totul e o cutie, nu? Casa pe care o imparti cu cineva, sau nu, e o cutie, alimentara de unde iti cumperi painea e o cutie in care se afla alte cutii mai mici, tu singur, pe strada esti o cutie plina de amintiri mirosind a naftalina, sau poate goala..dar tot mirosind a naftalina(aviz batranilor! lasati drecu' naftalina, avem Raid, are acelasi efect, miroase mult mai bine!!). Lasand la o parte aceste cacaturi monotone, trecem la alte cacaturi...monotone. E ora 12, duminica, si cred ca noi (adica eu si cloegii mei din carturesti) suntem singurii imbecili din Piata Sfatului care lucreaza, iar afara e mult prea placut ca noi sa ne mai putem pastra integritatea mentala si morala! Pana si oamenii care ne calca pragul  parca stau pe loc...indiferent cat de multi ar fi, sunt oameni fara fete, oameni fara identitate (mai putin micile vedete are ne mai viziteaza din cand in cand, aici enumar Emil Constantinescu, Stolojan, Tudor Chirila si probabil au mai fost...oricum, ei sunt oamenii pentru care noi nu existam, iar ei exista pentru noi prin simplul fapt ca sunt mediatizati pana la refuz). Eu, insignifiantul librar, integralistul student, iubitul iubit, nu am pe cine sa chem sa ma ia de la hotel intr-un Mercedes SL 65 AMG, nu pot sa profit de pozitia mea in societate ca sa mi se deschida usa unui magazin, dupa ora inchiderii si nu imi permit sa las 10 lei bacsis dupa ce imi fac cumparaturile... Oricum, nu ii invidiez pe oamenii astia. Nu ma intereseaza cum au ajuns unde au ajuns, nu ma intereseaza cine "le pazeste spatele", nu ma intereseaza grosimea portofelului si nu vreau sa vorbesc despre grosimea obrazului (si m-a bufnit rasul cand mi-a trecut prin cap sa mentionez asta, in eventualitatea in care Tudor Chirila imi va citi vreodata blogul; grosimea obrazului nu se refera neaparat la cei enumerati mai sus..e plina lumea de "oameni d'astia"...oameni pentru care noi nu existam...oameni care privesc viata prin geamul unei cutii de cateva zeci de mii de euro, care face gaura in bugetul unei tari din Africa, la fiecare plin de combustibil...dupa posibilitati, fiecare cu a sa cutie).
Eu astept ora inchiderii, cand imi voi fi terminat de indeplinit atributiile de librar, si ma voi putea ocupa de atributiile de iubit si de cele de student (exact in ordinea asta)... Tanjesc dupa o bere, tanjesc dupa o zi libera, tanjesc dupa somnul fara griji de care aveam parte atunci cand eram in vacanta si nu lucram, tanjesc, tanjesti, tanjim! Lasa ca o sa vedeti voi! Ma fac si eu mare, imi cumpar si eu diverse cutii, una mai scumpa decat cealalta, si o sa devin si eu unul din oamenii pentru care voi nu existati!

Asta, sau o sa calatoresc, si o sa ma bucur de o carte buna, intr-un loc frumos, cu persoana potrivita langa mine, stiind ca desi pentru restul lumii nu exist, pentru ea sunt totul...iar voi o sa ma cititi in continuare, din lipsa de altceva mai bun...