Wednesday, November 4, 2009

Halloween Party Photos!

Na ba luzharilor! ce-ati pierdut ca n-ati venit!!!


















Dejectii...

Indopat cu Schopenhauer si scarbit de conditia mizera a  speciei umane, m-am gandit sa va mai lovesc cu una din dejectiile mele intelectuale. Azi, ca mai niciodata, limba engleza nu imi e suficienta sa imi vomit gandurile, sa le astern pe 'ast virtual papirus; parca simt nevoia sa scriu in limba in care am invatat primele mele injuraturi!
Nu stiu exact de ce, dar lumea m-a scos din sarite in utlima vreme... sa merg pe strada, inconjurat de semenii mei (mai mult sau mai putin egali mie) a fost un chin. Urasc stratificarea sociala si urasc sa vad un cacat cu 4 clase cum isi inveleste portofelul intr-un costum armani, in timp ce eu imi dramuiesc in fiecare zi banii de cafea, mancare si alte nimicuri, in drum spre facultate... Facultate la care aparent nu merg degeaba, pentru ca acum stiu sa fac diferenta dintre un individualist si un nenorocit de egoist si stiu ca eu sunt un individualist, pentru ca, desi nu o sa iti dau sa bei din cafeaua mea, si nu o sa imi impart sandwichul cu tine, macar nu o sa arunc paharul si ambalajul pe jos, pentru ca stiu ca si maine si poimaine si raspoimaine o sa trec pe acolo si nu o sa imi placa sa vad cum se aduna mormanul de gunoaie, pentru ca noua ne e prea greu sa mai facem 5 pasi pana la tomberon...
      In fine, dand cacaturile nesemnificative la o parte, incep sa imi dau seama cat de fericit sunt ca am doar 20 de ani, ca am cata viata vreau eu ianinte, ca nu imi este frica de ziua de maine, ca am prieteni, ca stiu sa ma distrez...ca CE VREI TU!! Am in fata doua exemple semnificative in viata mea...pe de-o parte o am pe maica-mea, si pe cealalta parte matusa-mea. amandoua au ajuns la varste la care viata devin monotona, cam indiferent ce ai face tu, apare rutina aia de cacat, care te macina nervos...rutina mi se pare mai cruda decat orice tortura, pentru ca te macina zilnic, cu aceeasi cruzime. De asta merg pe strada si vad oameni tristi, care au uitat sa mai zambeasca... Tot ce fac e sa se trezeasca odata cu desteptatorul, sa plece la munca, sa-si faca nenorociata aia de norma, sa se intoarca acasa, eventual dupa un mic ocol la piata, daca au copii sa-si vada de ei, daca nu au, sa incerce sa faca...    Revenind la exemplele de mai sus...ma uit la maica-mea si vad ca s-a plafonat, are 4...jceva de ani si ea singura recunoaste ca nu mai stie cum sa socializeze, ca la varsta mea, ca nu isi mai gaseste cuvintele, ca nu gaseste posibil sa se integreze intr-un grup de necunoscuti, ca e mult prea preocupata de impresia pe care o lasa, ca nu stie cum sa influenteze balanta aparentelor in favoarea ei...si pot sa contiunui asa la nesfarsit... Si tocmai, ca maica-mea nu e ceea ce as numi o incuiata...e genul de femeie careia ii place sa iasa in oras, la teatru, la opera, la un concert, la un festival, o galerie de arta, la o plimbare in parc si tot asa, dar interactiunea sociala se face muuult mai greu decat as face-o eu, spre exemplu, care fara nicio jena pot sa ma bag in orice discutie, fara sa ma tem ca imi va depasi nivelul de intelegere, chiar daca subiectul in cauza imi e necunoscut...    Apoi ma uit la a mea matusa, care la 3jceva de ani inca se mai zbate sa scape de monotonia "vietii de adult". Cu o mentalitate mult mai apropiata de a mea, ea parca mai are ceva sanse in lupta cu ceasul, parca nu are acea mentalitate tipica persoanelor care deja au o familie proprie mai complexa (ma refer la aparitia progeniturilor)... Si tot nu inteleg ce-i cu plafonarea asta...

Eu unul nu cred ca o sa ma maturizez vreodata, si nici nu o sa invat vreodata din greselile altora, pentru ca vreau sa traiesc suficient de mult incat sa le fac eu pe toate, sa ma fac de cacat, ca sa invat sa ma ridic iar. Probabil ca daca o sa am vreodata copii, nenorocitii aia mici o sa se maturizeze mai repede ca mine si o sa vada sensul vietii...ca eu acum nu il vad, ci doar simt. Ce simt? Asta nu stiu...simt TOT...bun rau, nu conteaza, acolo la gramda...si asta ma tine in viata...eu iubesc frica, iubesc neasteptatul...iubesc sa inchid ochii sa ma arunc in gol! Poate ca ar trebui sa incercati si voi asta, ca mai apoi sa vedeti cum va dispar ridurile, cum va creste pieptul, cum brusc aerul are alt gust si lumea isi schimba culorile din gri in ceva mult mai vibrant, mai agresiv, mai viu!

Vroiam sa mai continui cu cateva rgumente...dar mi-am dat seama ca nu as face decat sa arat intr-un mod foarte contrastual cat de bine o ducem noi astia "inca necopti la minte"... si sincer prefer sa raman asa, decat sa ies din casa si sa-mi uit zambetul in oglinda!
TRAIESTE BA!

Search This Blog