E trist...

 ...cand degeaba te chinui sa privesti partea plina a paharului, iar paharul tau e spart...si uite de asta prefer eu sa beau din pet!
Mergand pe principiul "pauzele lungi si dese, cheia marilor succese" pot afirma cu desavarsire ca nu sunt un blogger in adevaratul sens al cuvantului...scriu pentru mine, ma citeste..naiba stie cine, scriu numai cacaturi,iar postarile mele sunt la fel de dese pe cat sunt de lungi. Voi invoca scuza timpului, ca sa ascund defapt, lipsa de interes...pana acum cateva zile cand m-a intrebat cineva daca mai scriu pe blog si uitasem de existenta acestui coltisor din mintea mea (ar trebui sa ii zic "really deep in the back of my mind" dar e prea lung titlul). Nu pot spune ca lipsa timpului este doar o scuza...in definitiv, am o viata destul de aglomerata, de librar in carturesti, stundent la sociologie si cel mai iubit iubit din lume. Ca sa nu mai mentionez monotonia lumii care ma inconjoara. Parca totul in jurul meu sta pe loc, masinile care trec pe strada, oamenii care se plimba, cu sau fara grija zilei de maine, cainii care alearga pisicile pe strada, si mai ales batranii care se plimba toata ziua cu autobuzul, pentru ca sufera de gratuitate pe mijloacele de transport in comun...iar daca ajungi aici, iti dai seama ca duci o viata de cacat, si ca esti pur si simplu in asteptarea inevitabilului sfarsit, pe care incerci sa il amani cu nonsalanta, pierzand timpul pe un scaun, in spatele unui geam de autobuz. Iti oferi iluzia ca timpul te plimba prin oras, nu un scaun de un comfort relativ, legat de podeaua unei cutii cu motor...Parca totul e o cutie, nu? Casa pe care o imparti cu cineva, sau nu, e o cutie, alimentara de unde iti cumperi painea e o cutie in care se afla alte cutii mai mici, tu singur, pe strada esti o cutie plina de amintiri mirosind a naftalina, sau poate goala..dar tot mirosind a naftalina(aviz batranilor! lasati drecu' naftalina, avem Raid, are acelasi efect, miroase mult mai bine!!). Lasand la o parte aceste cacaturi monotone, trecem la alte cacaturi...monotone. E ora 12, duminica, si cred ca noi (adica eu si cloegii mei din carturesti) suntem singurii imbecili din Piata Sfatului care lucreaza, iar afara e mult prea placut ca noi sa ne mai putem pastra integritatea mentala si morala! Pana si oamenii care ne calca pragul  parca stau pe loc...indiferent cat de multi ar fi, sunt oameni fara fete, oameni fara identitate (mai putin micile vedete are ne mai viziteaza din cand in cand, aici enumar Emil Constantinescu, Stolojan, Tudor Chirila si probabil au mai fost...oricum, ei sunt oamenii pentru care noi nu existam, iar ei exista pentru noi prin simplul fapt ca sunt mediatizati pana la refuz). Eu, insignifiantul librar, integralistul student, iubitul iubit, nu am pe cine sa chem sa ma ia de la hotel intr-un Mercedes SL 65 AMG, nu pot sa profit de pozitia mea in societate ca sa mi se deschida usa unui magazin, dupa ora inchiderii si nu imi permit sa las 10 lei bacsis dupa ce imi fac cumparaturile... Oricum, nu ii invidiez pe oamenii astia. Nu ma intereseaza cum au ajuns unde au ajuns, nu ma intereseaza cine "le pazeste spatele", nu ma intereseaza grosimea portofelului si nu vreau sa vorbesc despre grosimea obrazului (si m-a bufnit rasul cand mi-a trecut prin cap sa mentionez asta, in eventualitatea in care Tudor Chirila imi va citi vreodata blogul; grosimea obrazului nu se refera neaparat la cei enumerati mai sus..e plina lumea de "oameni d'astia"...oameni pentru care noi nu existam...oameni care privesc viata prin geamul unei cutii de cateva zeci de mii de euro, care face gaura in bugetul unei tari din Africa, la fiecare plin de combustibil...dupa posibilitati, fiecare cu a sa cutie).
Eu astept ora inchiderii, cand imi voi fi terminat de indeplinit atributiile de librar, si ma voi putea ocupa de atributiile de iubit si de cele de student (exact in ordinea asta)... Tanjesc dupa o bere, tanjesc dupa o zi libera, tanjesc dupa somnul fara griji de care aveam parte atunci cand eram in vacanta si nu lucram, tanjesc, tanjesti, tanjim! Lasa ca o sa vedeti voi! Ma fac si eu mare, imi cumpar si eu diverse cutii, una mai scumpa decat cealalta, si o sa devin si eu unul din oamenii pentru care voi nu existati!

Asta, sau o sa calatoresc, si o sa ma bucur de o carte buna, intr-un loc frumos, cu persoana potrivita langa mine, stiind ca desi pentru restul lumii nu exist, pentru ea sunt totul...iar voi o sa ma cititi in continuare, din lipsa de altceva mai bun...

Event "Carturesti"

Vineri, 5 martie, va avea loc un mic concert de muzica baroca! Locatia: Libraria Carturesti Brasov; Ora: 18.00; Prezenta: nu este obligatorie, dar recomandata
Concertul va dura mai putin de o ora, costumatia nu este obligatorie, intrarea este libera!
Music is good for your soul! Combined with a good book and some great tea, relaxation! The little things in life that make you happy! so...move your lazy asses! You've got nothing better to do, nothing to lose!

Halloween Party Photos!

Na ba luzharilor! ce-ati pierdut ca n-ati venit!!!

Dejectii...

Indopat cu Schopenhauer si scarbit de conditia mizera a  speciei umane, m-am gandit sa va mai lovesc cu una din dejectiile mele intelectuale. Azi, ca mai niciodata, limba engleza nu imi e suficienta sa imi vomit gandurile, sa le astern pe 'ast virtual papirus; parca simt nevoia sa scriu in limba in care am invatat primele mele injuraturi!
Nu stiu exact de ce, dar lumea m-a scos din sarite in utlima vreme... sa merg pe strada, inconjurat de semenii mei (mai mult sau mai putin egali mie) a fost un chin. Urasc stratificarea sociala si urasc sa vad un cacat cu 4 clase cum isi inveleste portofelul intr-un costum armani, in timp ce eu imi dramuiesc in fiecare zi banii de cafea, mancare si alte nimicuri, in drum spre facultate... Facultate la care aparent nu merg degeaba, pentru ca acum stiu sa fac diferenta dintre un individualist si un nenorocit de egoist si stiu ca eu sunt un individualist, pentru ca, desi nu o sa iti dau sa bei din cafeaua mea, si nu o sa imi impart sandwichul cu tine, macar nu o sa arunc paharul si ambalajul pe jos, pentru ca stiu ca si maine si poimaine si raspoimaine o sa trec pe acolo si nu o sa imi placa sa vad cum se aduna mormanul de gunoaie, pentru ca noua ne e prea greu sa mai facem 5 pasi pana la tomberon...
      In fine, dand cacaturile nesemnificative la o parte, incep sa imi dau seama cat de fericit sunt ca am doar 20 de ani, ca am cata viata vreau eu ianinte, ca nu imi este frica de ziua de maine, ca am prieteni, ca stiu sa ma distrez...ca CE VREI TU!! Am in fata doua exemple semnificative in viata mea...pe de-o parte o am pe maica-mea, si pe cealalta parte matusa-mea. amandoua au ajuns la varste la care viata devin monotona, cam indiferent ce ai face tu, apare rutina aia de cacat, care te macina nervos...rutina mi se pare mai cruda decat orice tortura, pentru ca te macina zilnic, cu aceeasi cruzime. De asta merg pe strada si vad oameni tristi, care au uitat sa mai zambeasca... Tot ce fac e sa se trezeasca odata cu desteptatorul, sa plece la munca, sa-si faca nenorociata aia de norma, sa se intoarca acasa, eventual dupa un mic ocol la piata, daca au copii sa-si vada de ei, daca nu au, sa incerce sa faca...    Revenind la exemplele de mai sus...ma uit la maica-mea si vad ca s-a plafonat, are 4...jceva de ani si ea singura recunoaste ca nu mai stie cum sa socializeze, ca la varsta mea, ca nu isi mai gaseste cuvintele, ca nu gaseste posibil sa se integreze intr-un grup de necunoscuti, ca e mult prea preocupata de impresia pe care o lasa, ca nu stie cum sa influenteze balanta aparentelor in favoarea ei...si pot sa contiunui asa la nesfarsit... Si tocmai, ca maica-mea nu e ceea ce as numi o incuiata...e genul de femeie careia ii place sa iasa in oras, la teatru, la opera, la un concert, la un festival, o galerie de arta, la o plimbare in parc si tot asa, dar interactiunea sociala se face muuult mai greu decat as face-o eu, spre exemplu, care fara nicio jena pot sa ma bag in orice discutie, fara sa ma tem ca imi va depasi nivelul de intelegere, chiar daca subiectul in cauza imi e necunoscut...    Apoi ma uit la a mea matusa, care la 3jceva de ani inca se mai zbate sa scape de monotonia "vietii de adult". Cu o mentalitate mult mai apropiata de a mea, ea parca mai are ceva sanse in lupta cu ceasul, parca nu are acea mentalitate tipica persoanelor care deja au o familie proprie mai complexa (ma refer la aparitia progeniturilor)... Si tot nu inteleg ce-i cu plafonarea asta...

Eu unul nu cred ca o sa ma maturizez vreodata, si nici nu o sa invat vreodata din greselile altora, pentru ca vreau sa traiesc suficient de mult incat sa le fac eu pe toate, sa ma fac de cacat, ca sa invat sa ma ridic iar. Probabil ca daca o sa am vreodata copii, nenorocitii aia mici o sa se maturizeze mai repede ca mine si o sa vada sensul vietii...ca eu acum nu il vad, ci doar simt. Ce simt? Asta nu stiu...simt TOT...bun rau, nu conteaza, acolo la gramda...si asta ma tine in viata...eu iubesc frica, iubesc neasteptatul...iubesc sa inchid ochii sa ma arunc in gol! Poate ca ar trebui sa incercati si voi asta, ca mai apoi sa vedeti cum va dispar ridurile, cum va creste pieptul, cum brusc aerul are alt gust si lumea isi schimba culorile din gri in ceva mult mai vibrant, mai agresiv, mai viu!

Vroiam sa mai continui cu cateva rgumente...dar mi-am dat seama ca nu as face decat sa arat intr-un mod foarte contrastual cat de bine o ducem noi astia "inca necopti la minte"... si sincer prefer sa raman asa, decat sa ies din casa si sa-mi uit zambetul in oglinda!
TRAIESTE BA!

Halloween Party!

Yeah, so me and my friends are getting ready for this Halloween costume party! I am almost finished with all the plannig, we have the location, we have the music, we have the costumes, now all we need is the money to buy the food and the drinks, aand it's paarteeey tiiimeeee :D
I can't wait, i'm so extasic about it, because i've been sweating my ass off organising this whole thing, for me and my friends and collegues! 

Upon elections

Well...soon we will have to vote for a new President and this is kind of bullshit, because now, we are led by the romanian version of G.W. Bush, but the only problem is: we have no fucking Obama! And the worst part is that our political system is a complete mess...nobody seems to care of anything else but his own ass! It kinda makes me wonder...exactly what kind of regim "reigns" upon our "mioritical plais"... Making some research i came upon the most important forms of govement nowadays...aaand digging some more, i even managed to find a way to explain them, so even the most mentally challenged would understand...
Here goes nothing!

FEUDALISM: You have two cows. Your lord takes some of the milk.

PURE SOCIALISM: You have two cows. The government takes them and puts them in a barn with everyone else's cows. You have to take care of all of the cows. The government gives you as much milk as you need.

BUREAUCRATIC SOCIALISM: You have two cows. The government takes them and puts them in a barn with everyone else's cows. They are cared for by ex-chicken farmers. You have to take care of the chickens the government took from the chicken farmers. The government gives you as much milk and eggs as the regulations say you need.

FASCISM: You have two cows. The government takes both, hires you to take care of them and sells you the milk.

PURE COMMUNISM: You have two cows. Your neighbors help you take care of them, and you all share the milk.

RUSSIAN COMMUNISM: You have two cows. You have to take care of them, but the government takes all the milk.

CAMBODIAN COMMUNISM: You have two cows. The government takes both of them and shoots you.

DICTATORSHIP: You have two cows. The government takes both and drafts you.

PURE DEMOCRACY: You have two cows. Your neighbors decide who gets the milk.

REPRESENTATIVE DEMOCRACY: You have two cows. Your neighbors pick someone to tell you who gets the milk.

BUREAUCRACY: You have two cows. At first the government regulates what you can feed them and when you can milk them. Then it pays you not to milk them. Then it takes both, shoots one, milks the other and pours the milk down the drain. Then it requires you to fill out forms accounting for the missing cows.

PURE ANARCHY: You have two cows. Either you sell the milk at a fair price or your neighbors try to take the cows and kill you.

LIBERTARIAN/ANARCHO-CAPITALISM: You have two cows. You sell one and buy a bull.

SURREALISM: You have two giraffes. The government requires you to take harmonica lessons.


Now...back to my earlier questions...where the fuck do we fit?